Eu nu mai cedez!

             M-am săturat până peste capul girafei să respect normele de conduită în societate. Picătura care a umplut paharul cu mofluzenie este "cedarea locului". Peste tot, noi, băieţii sau, după caz, "ăştia tineri" trebuie să cedăm locul. În autobuz, tramvai, tren personal, la piaţă, supermarket, hipermarket, megamarket!!!
            La mine la serviciu este o a-fumătoare. Adică un ţarc minuscul în care sunt izolaţi fumătorii, respectiv 76,01234% din personalul instituţiei. Ceilalţi se lăfăie ca porcii în restul spaţiului şi pe deasupra mai şi strâmbă din nas când le trece fumuleţul de ţigăruşă pe la rât.  Ei bine, în respectiva cutie în care până şi un căcat ar face cancer la plămâni sunt două scaune jerpelite, donate probabil de vreun biroist simpatizant al mişcării Nicotinii Anonimi de Toate Zilele. Una din micile  bucurii ale vieţii de mofluz pe care o car peste tot după mine este să prind loc pe unul dintre arătările alea de scaune.