Domnul Administrator
- s-a născut în vremuri tulburi, odată cu blocul de beton şi cu magazinul de cartier de la colţ
- are şcoală nici prea prea nici foarte foarte: a fost un elev lăudat de nota 7
- încă din generală s-a remarcat ca un bun strângător de fondul şcolii şi fondul clasei, a fost strălucit la lucru manual; anii de profesională îl fac un meseriaş bun: are expertiza, dar nu mai pune de ani buni mâna pe ciocan şi patent
- e sfătos, băftos
- lipsit de tact şi fără strop de coerenţă în exprimare
- agramat şi oportunist
- un visător: şi-acum în somn îşi imaginează că stă la casă, dar e osândit să-şi dea ortul la bloc
- are aşa o aură, încât de fiecare dată când trece pe lângă gândacii de locatari, îi face să se lipească de pereţi şi să le îngheţe sângele în portofel
Na, că iar mă aprind!
Să-i spunem domnul Escu (pentru a-i proteja identitatea). Ajuns pe la borna 60 a vieţii sale, domnul Escu îşi trăieşte a doua tinereţe sorbind cinic cu paiul răbdarea locatarilor blocului din strada Fluierului, numărul nu contează. Fire meticuloasă, îşi plasează zilnic biroul mobil pe casa scării şi, asemenea vânătorului din punctul de observaţie, îi aşteaptă pe “sălbaticii” de chiriaşi. Uneori cade pe gânduri: „unde-s vremurile în care blocul său era locuit de proprietari, când nici nu se auzea de chiriaşii fără buletin de Bucureşti? Păi ăla a murit, ăla şi-a luat familionul şi a plecat în Germania, în 92’, ăla e bogătan mare, stă la vilă, ăla…să-i ia dreacu’ de dezertori capitalişi! Ceauşescu de trăia, bine ne mai era!” (uite şi firea de poet)
“Deciiii...voi vă mutaţi în casa lui doamna Viorica, da?” (adică eu şi tovarăşa, delicvenţi în faţa Inchizitorului domn Escu)
Da, mă numesc Alex. Uitaţi şi o copie după buletin, iar prietena....
(îmi ia vorba din gură) Dânsa are copie?
Nu, e unicată (râd, el nu râde)
Copie de buletin, că trebuie şi la ea
N-are, dar o să o aducă.
Buun...buuun. Sper că NU aveţi animale!
?!?
Animale, câini, pisici. Să n-aveţi, că pute.
?!??!
Ăia care a stat la doamna Viorica înainte avea. Pfwai şi ce putoare! Îi lăsa pe câini să-şi facă treburile în balcon. Da’ a făcut doamna frumos după ei, a văruit, a spălat! Cât a tras biata femeie!
Ăăăă...
Aţi zis ceva?
N-avem ( deşi tare te-aş pune, Escule, să-şi faci socotelile în balcon! Săraca doamnă Ureche, cât ar mai spăla după tine, jegule!!!)
Ce lucraţi?
Păiiii....
Asociaţia se plăteşte pe 26, 27 şi 28. Să n-aveţi restanţe. (unde e sfântul drept la restanţe???) Vine prieteni la voi?
Mai vine din când în când…prieteni…la noi. Nu facem scandal.
Uşa se închide la 22.
?!?
Uşa de la intrare.
DoamnaViorica nu a zis nimic de uşă, nu avem nici cheie.
O să vă dau eu o cheie (zice păzitorul de chei) Dânsa! Îmi trebuie copie după buletin.
Păi n-are acum, v-am spus. O să vă aducă.
Mda, grijă la animale. Şi să fiţi cuminţi!”
(se ridică greoi, icneşte şi ne arată avizierul aşa cum arată elevul de nota 7 Trusa Lăcătuşului la ora de lucru manual)
Avizier:
“Locatari, respecta-ţi orele de linişte!”
Avertisment
Escule, respect-ă chiriaşii! E şi ei nişte biete suflete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu