Se calcă lumea în picioare la inaugurările hipermarketurilor, tot mai dese în ultimii ani. Mi-e tare milă de cei care se omoară pe la cozi pentru alimente. Pe ei îi înţeleg şi îi compătimesc: sigur contează să iei un salam, un pui congelat sau un caşcaval la jumătate de preţ. Nu-i înţeleg însă neam pe cei care dau pumni, coate, ciupesc, bagă dejtele în ochi, calcă, urlă, scuipă, înjură, pentru promoţii la obiecte. Mă uit la ei şi pe cuvântul meu, îmi dau senzaţia că dacă nu pun labele pe obiectul scos la promoţie, viaţa lor se termină brusc. Cel mai proaspăt caz caz vine de la Ploieşti, unde, cu mic cu mare, vânătorii de mocangeli s-au pus la coadă de la orele cinci ale dimineţii.
Pe măsură ce afară se luminează, privirea lor scrutează orizontul. Mâinile tremură nervoase, muşchii feţei zvâcnesc...rivalii stau unul în spatele celuilalt, pregătiţi de marea bătălie. Scuturile de rafie lucesc nerăbdătoare, lănciile în formă de coş de cumpărături zgârie betonul şi îl fac să ofteze. “Ăsta este momentul, acum ori niciodată!”, par să îşi spună aceşti adevăraţi gladiatori. Anunţul mare “Set 3 tigăi, DOAR astăzi 32 de lei în loc de 82” este crezul pe care îl urmează, este chemarea cea de taină care îi face să….Cinci-patru-trei-doi-Unuuu!!!!
„Doaaamne Dumnezeule! Doamne MaaaiK Domnului! Dooooamne Fereşte! Da’ staţi domnule, nu mai împingeţi, Doooamne, Doooamne!” mug bovinele contrariate, se reechilibrează şi apoi împing mai cu spor (nu cruţă pe nimeni).
Domnii sunt ceva mai ...competitivi:
„Ăi! Dacă îţi fut un pumn în gură!!! Ce mă împingi, băi băga-mi-aş...bip bip bip Biiippp!” grohăie porcinele contrariate, se reechilibrează şi apoi împing mai cu spor (nu cruţă pe nimeni).
Între ei sunt bătrânii, uscaţi, deshidrataţi, frustraţi:
„Sunt în vârstă, beiiii! Mă omorâţi voi acuma? Nu m-a omorât Ceauşescu, nu mă omoară diabetul şi Băsescu şi mă omorâţi voi, băăăăă!!! Huo! Huo! Ruşine, HUO!” behăie ovinele contrariate, se reechilibrează şi apoi împing mai cu spor(nu cruţă pe nimeni).
Este o bătălie cruntă pe care au grijă să ne-o aducă în case televiziunile, cu reportajele alea tembele care încep întotdeauna cu “BĂTAIE PE...Sute de oameni s-au strâns în faţa uşilor...” Momentul meu preferat din tot circul ăsta e spre sfârşit, când asudaţi, sleiţi, sfâşiaţi, zgâriaţi, tumefiaţi, combatanţii acordă interviul vieţii lor:
Cum a fost ? A fost greu?
Foarte greu1 Toţi mă împingea...aşa e oamenii...răi!
Dar nu v-aţi lăsat!
Nuuu, i-am împins şi eu!!!
Aveţi aşa mare nevoie de tigăi?
N-am, că am. Da’ dacă e promoţie, eiiiiiiiii.....
Dumneavoastră?
Eu n-am mai apucat, dacă ăştia-s animale!!
Dezamăgit?
Foarte, domnişoară reporter. Foarte, foarte.
Aveţi aşa mare nevoie de tigăi?
Nuu...dar dacă e promoţie...32 în loc de 82, vă daţi şi dvs.seama! Suntem oameni amârâţi, săraci, noi n-avem posibilitate.
O, dar văd că totuşi aţi cumpărat ceva!
Da! UN BINOCLU!!!
?!!?
Păi dacă era la promoţie!!! Numai 16 lei în loc de 40! Măcar atâta să iau şi eu, păi nu?
Binoclu, binoclu, cat e binoclu?
RăspundețiȘtergere