luni, 14 noiembrie 2011

Multiplele beneficii ale Accesului Direct

            Probatoriu: coji de seminţe, popcorn, firmituri de chipsuri, o denivelare în canapea, pe partea stângă. 

-         Onorată instanţă! Sunt canapelist! Recunosc şi regret fapta!

             Sunt un canapelist convins. De fapt, sunt atât de canapelist, încât ridic tolăneala la televizor la rang de artă. O recunosc: m-am format ca o jivină puturoasă care dă în telecomandă mai abitir ca psihopaţii în păcănele (joc extrem de complex cu fructe sau cărţi la care Dorel pierde mulţi bani). Sunt o amoebă care canapeleşte atât de mult, încât a devenit partener de discuţii cu paraziţii de prin căptuşeala atât de iubitei piese de mobilier. Sunt atât de legat de acest loc mirific, încât am învăţat limba tuturor vietăţilor microscopice care mişună pe lângă mine şi-mi şoptesc să mă car dracu’ de pe teritoriul lor şi să mă mai aerisesc.
            Acuma să nu credeţi că noi, canapeliştii, suntem toţi o apă şi-un pământ. Nuuu…nici pe departe. Există canapelişti incluţi, cunoscuţi şi sub numele de Otevişti şi canapelişti intelectuali rasaţi, animal planeţi, descoperitori sau naţional geografici, ocazional cinestarişti, gesepişti, teverişi sau H-beoişti. Caut să ader la a doua Uniune, a canapeliştilor cu stofă. Ambele categorii se închină însă cu evlavie aceloraşi zeităţi: canapeaua şi televizorul, cu profetul în mâna stângă schimbând canale şi cu o bere în dreapta. ( poate mai sunt şi canapeliştii care se uită la TVR cultural, 0,1%, dar ăia sunt pur şi simplu enigme pentru ignoranţi ca mine)
Prietena mea e şi ea o mică canapelistă, hâc, pardon de cacofonie. Problema e că vine acasă mereu pe la ora la care Măruţă şi fârlifus aia blondă de la Antene, cu Accesul ei Direct, caută gâlceavă prin grădina cu proşti udată la sud de Dunăre şi la nord-est de Prut. Întrebată de subsemnatul de ce se uită la “fut…ul de Măruţă sau la nefu...ta de Antenă Unu”, dânsa răspunde, citez: 
   "Mă uit şi eu să văd cu ce sunt îmbrăcaţi invitaţii.
                Da' asculţi ce se spune?
         Ascult naa...da prefer să nu mă uit. 
                  Atunci de ce te uiţi?"

          Lumea se uită, cred, pentru a-şi lăsa creierul să-şi mai tragă sufletul. Când dai pe aşa ceva îţi scoţi pur şi simplu capul din priză şi îl laşi să se oprească din fier preţ de câteva ore (urmează şitirle pro tv şi eventual un film cu Jackie Chan). Problema finală e că la noi în casă sunt doi canapelişti cu dovleci care se încarcă în timp diferit. Astfel, programul meu include, de voie de nevoie, Dansez Pentru Tine, X Factor, Plasa de Stele, Vocea României, Câştigi în 60 de secunde şi altele.

-         Cetăţene O.A,  de bună voie şi nesilit de nimeni, consimţi să canapeleşti cu cetăţeanca I.A. la bine şi la rău, la Dinamo – Steaua, Jesus Christ Superstar din 2000 şi la Măruţă, Negru şi Bănică?
-          DA!

Refern:

Sunt canapelist,
Sunt canapelist...
Şi ce dacă???
Eu cu soarta mă împaaaaac!!
Sunt canapelist, canapelist
Şi ce dacă???
Eu cu soarta mă împaac.... (fade out)

Un comentariu: