Ia-l pe NU în braţe!

                Prietena mea este cea mai politicoasă fiinţă din Univers. Pur şi simplu nu poate să le spună NU...altora. Eu am ales-o, aşa că nu pot să mă supăr prea tare. Cum spuneam, îi ajută pe toţi şi le face viaţa mai frumoasă. Aaa, nu vă grăbiţi să mă felicitaţi: prin nu ştiu ce minune, mie poate să îmi refuze categoric berea cu băieţii, meciul etapei, dorinţa de a hali o friptură sau alte "nebunii".

           

               Acum câteva zile au venit cabliştii. Cei de la RCS&RDS au zis că instalarea se face în maxim 7 zile de la semnarea contractului. Bineînţeles, rumânii s-au urnit în a opta. Pe la 13.00 îmi sună telefonul. Mă sună “iubi”, cum s-ar spune:

-         Ce faaaci? (voce mieroasă) Ai scăpat de la muncă?

-         Îndată...mă pregătesc de plecare.

-         Aaa...ce biiine. Uite că m-au sunat băieţii de la cablu, vin cu instalarea. La două trebuie să ajungi acasă.

-         ...................................

-         N-aveai alte planuri, nu?

-         Nu, e ok. PA!  (băga-mi-aş).

          (închid telefonul)

-         Bă, îmi pare rău, da’ nu mai vin la bere. Am o urgenţă.

   Acum e prea târziu să mai fac tămbălău. Cabliştii au venit, au cablat, s-au tirat. Ba mi-au mai făcut şi un spliter, aşa că pot să văd un Chiajna-Mioveni când ea se uită la Dansez pentru Bănică (artificiul m-a costat 20 de lei). Şi totuşi, cum a decurs conversaţia între ea şi cablişti?

Reconstituire:

-         Alo!

-         Da?

-         De la cablu, sunt. Dinu, cu instalarea. Vă găsesc acasă?

-         O, nuuu. Sunt la serviciu. Îmi cer mii de scuze!

-         Păi doamnă sau domnişoară, avem multe comenzi. Dacă nu instalăm acum, atunci nu ştiu...vă reprogramez pentru săptămâna viitoare!

-         Auziţi, o secundă...de fapt vă sun eu pe numărul ăsta în câteva minute şi stabilim, bine?

-         Da, da. Aştept!

          (închide şi îl formează pe „Iubi” al ei)

-         Ce faaaci? (voce mieroasă) Ai scăpat de la muncă?

-         Îndată...mă pregătesc de plecare. (continuarea o ştiţi)

   Hmmm...până la urmă, aşa a fost să fie. Acum şi în nenumărate alte dăţi. Dar pentru a evita pe viitor mângâierile pe tibie pe care le va primi pe sub masă sau certurile monstru pe care le premeditez, vreau să îi dau, ca mofluzul ce mă aflu, o sugestie... de cum ar trebui să decurgă o conversaţie. Voila:

-         Alo!

-         Da?

-         De la cablu, sunt. Dinu, cu instalarea. Vă găsesc acasă?

-         Nu. Sunt la serviciu. Îmi cer mii de scuze!.

-         Păi doamnă sau domnişoară, avem multe comenzi. Dacă nu instalăm acum, atunci nu ştiu...vă reprogramez pentru săptămâna viitoare!

-         Dinu...pot să vă zic Dinu?

-         Păi...da...cred.

-         Pai Dinule, tu ce faci la ora DOUĂ?

-         Cu cablul, nu v-am zis?? Cu instalarea...

-         Asta am înţeles, Dinule. Dar aşa...ca activitate...unde se cheamă că eşti atunci când cablezi?

-         În casa clientului!

-         Dinu, nu eşti concentrat. Concentrează-te... UNDE eşti şi CE FACI când cablezi?

-         Sunt la muncă, muncesc.

-         Bravo Dinule, bravo!!! Uite, să ştii că şi eu muncesc la ora DOUĂ, la fel şi 99% din cei care îşi trag cablu, net şi alte minuni pentru care plătesc 90 de lei pe lună. Unu la sută nu munceşte. Ăla e IUBI, care e pe drum spre casă şi e obosit mort, înţelegi, DI-NU-LE? Aşa că nu mă fute la cap cu ore din astea de neam prost şi fă-ţi tu programul după mine şi iubi, eventual la ore omeneşti, capisci?  Hai, te aşteptăm la un şapte!

        (Clink, ea închide. Dinu înjură, iar Iubi e la bere)

         Aşa că, draga mea, te implor, ia-l pe NU în braţe şi sufocă-l cu dragostea ta!