duminică, 20 noiembrie 2011

Eu nu mai cedez!

             M-am săturat până peste capul girafei să respect normele de conduită în societate. Picătura care a umplut paharul cu mofluzenie este "cedarea locului". Peste tot, noi, băieţii sau, după caz, "ăştia tineri" trebuie să cedăm locul. În autobuz, tramvai, tren personal, la piaţă, supermarket, hipermarket, megamarket!!!
            La mine la serviciu este o a-fumătoare. Adică un ţarc minuscul în care sunt izolaţi fumătorii, respectiv 76,01234% din personalul instituţiei. Ceilalţi se lăfăie ca porcii în restul spaţiului şi pe deasupra mai şi strâmbă din nas când le trece fumuleţul de ţigăruşă pe la rât.  Ei bine, în respectiva cutie în care până şi un căcat ar face cancer la plămâni sunt două scaune jerpelite, donate probabil de vreun biroist simpatizant al mişcării Nicotinii Anonimi de Toate Zilele. Una din micile  bucurii ale vieţii de mofluz pe care o car peste tot după mine este să prind loc pe unul dintre arătările alea de scaune.
            
            Ca un făcut însă, de îndată ce mă aşez confortabil pe jilţ (şi, insist, a prinde loc, mai ales după ora 9, e un miracol în sine), vine câte o "ea" şi scutură din gene. La început, am cedat din prima. Apoi, uşor-uşor, şoricul s-a îngroşat. Fiinţă adaptabilă, "ea" a binevoit, pe lângă unduirea genelor, să mă şi fixeze preţ de câteva secunde cu privirea. "Nu merge, păpuşe! He He he...m-am prins de ce faci tu...he he he he! " Ea se rezeamă de peretele rece şi se bălăngăne cică subtil de pe un picior pe altul, semn, chipurile, că o încearcă un uşor disconfort. "He, he, he...ia uite ce interesant e tavanul!"  Bălăngănitoarea şireată duce brusc mâna la şale. Tresar, logic, disturbat din tactica holbatului în altă parte de gestul rapid pe care l-a făcut. Atunci, în milisecunda aia fatidică, mă prinde şi mă zdrobeşte definitiv şi irevocabil cu replica:
- Vai, dar ce mă doare spatele!
- Păi de ce nu zici, măi femeie?? Stai jos!
(mă ridic...cruci, biserici, mame!)
- Nu, nu, staaaai, că eu am stat toată dimineaţa. (şi scutură iar, în slow motion, din gene)
- Serios, insist. Ia şi stai...îţi cedez cu drag locul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu