Prietena mea este consternată, stupefiată, înmărmurită şi împietrită: a descoperit un gândac de bucătărie...în bucătărie. Nesimţitul îşi făcea veacul pe lângă frigider - un gândac oportunist care aşteaptă pomană în loc să se ducă la muncă şi să-şi câştige pâinea de zi cu zi. A stat săraca fată consternată la pândă, nemişcată, o jumătate de oră, înramată până-n dinţi: şlap în mâna dreaptă, pantof cu toc în stânga, un balerin de rezervă (în caz că se termină muniţia) în buzunarul de la spate. Într-un final de poveste, demn de a fi cântat de menestreli, alături de isprăvile lui Tristan sau ale Cneazului Igor, eroina mea a ieşit victorioasă: i-a trântit o smetie în cap ordinarului şi l-a trimis la culcare.
O specie tare ciudată, asta a musafirilor nepoftiţi care apar în bucătăriile oamenilor cinstiţi. Nu ştiu prin ce minune, impertinenta vietate a înviat. Ba s-a şi duplicat...ori poate că şi-a chemat şi nişte prieteni, pierde-vară cu care să împartă belşugul din bucătăria cuplului. Am făcut descoperirea la fatidica oră patru a dimineţii, înainte să plec la muncă, atunci când, chior de somn şi mort de sete m-am rostogolit pân' la frigider. Infractorii dansau disco pe lângă farfurii, beau cocktailuri cu paiul şi se cocoţau pe pereţi. Mi s-a părut chiar că-l aud pe unul dintre ei, mai rocker, cu o voce piţigăiată, fredonând:
The roof, the roof, the roof is on fire!
We don't need no water—Let the motherfucka' burn!
Burn, motherfucka', burn!
Altul se holba ca prostu-n târg la mine...un al treilea gesticula ca apucatul şi îndemna la atac. M-am retras (mişcare strategică , că doar eram depăşit numeric). Caut acum aliaţi în lupta cu aceşti ţigani ai gândăcimii. Acid boric, Regent, Raid, fie ce-o fi...mai bine mor intoxicat decât să-i las să mă cotropească. Sunt în război, prieteni şi caut arma chimică, arma de distrugere în masă. Sunt un Iran şi o Coree de Nord la un loc, împotriva unor talibani. Sunt într-o bătălie psihologică, un balcanic labil împortiva unor minţi minuscule, dar malefice. Sunt într-o cursă a morţii cu nişte atleţi machiavelici. Fie ca cel mai bun să câştige!
PS: Când eroina cu şlap în mână premedita odioasa crimă, eu eram dincolo, chipurile, ocupat.
Iei o gura mare de aer imputit de pe casa scarii, intri in casa, incui (!!), fugi repede la geam la bucatarie si il deschizi, lasi usa la bucatarie deschisa si te baricadezi in camera. Si suna-ma, sa confirmi ca traiesti. Bafta!
RăspundețiȘtergere